Quo Vadis

     De curand am terminat de citit cartea Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz. Nu pot spune decat ca este o carte foarte frumoasa si ca merita citita (detaliile le las sa le descoperiti voi), si mi-au sarit in ochi mai multe citate care, din pacate nu le am notate, dar promit ca voi reactualiza articolul. 
    Revenind, un citat anume mi-a placut foarte mult: atunci cand Chilon cere iertarea pacatelor sale fata de Pavel, cel din urma spunand ca daca va arunca un bolovan in mare nu o va umple, atat de mare este iubirea lui Dumnezeu fata de noi, si am stat si m-am gandit comparativ cu aceasta metafora, eu nu sunt decat o balta ca si acelea de dupa ploaie care, la aruncarea unei simple pietre ma imprastii. Ca sa vezi cat avem de lucrat pentru acea stare absoluta (sau macar aproape de acel absolut), dar ca si apa care erodeaza incet, incet pamantul, pietrele, marindu-se acea "balta" asa trebuie si noi sa "erodam pietrele" ce ne apasa pe suflet sa invatam, sa iubim si sa invatam sa iubim. Si trebuie sa luam exemplu perseverenta si rabdarea apei, de natura ei purificatoare.

     "Dumnezeul nostru e Dumnezeul îndurării, repetă apostolul Dac-ai sta pemalul mării şi ai arunca pietre în apă, ai putea oare să umpli cu ele abisul mării?Iar eu îţi spun că mila lui Christos este ca marea şi că păcatele oamenilor vor fiînghiţite de ea, cum sînt înghiţite pietrele de abis" - Quo Vadis, Henryk Sienkiewicz.